Finally. It actually happened. La finalul lunii trecute dupa ce am planuit luni intregi plecarea, am fost in sfarsit in vizita la un prieten stabilit in Marea Britanie. Regiunea Wales; oraselul Caernarfon (citit cânărfân). Plecarea pe 24 iulie ora 06 dimineata, cu o mega coada la check in-ul din aeroport, care mi-a aratat din nou ce varza e Romania si ca am toate motivele sa plec. Sosirea: Luton langa Londra cateva ore mai tarziu.
Subliniez faptul ca tara chiar functioneaza si vreau sa spun doar ca am avut un singur bilet din Luton pana in Wales, asta desi am mers cu autocarul si 2 trenuri.
Tipul la care am fost se numeste Rares aka Melcu, doctorand ce lucreaza acum in oraselul universitar Bangor si care locuieste in Caernarfon (citit cânărfân; …i know). Tip cu familie, copii, situatie etc. Deci ne-am dus pe barba lui, locuit la el, mancat la el, tocat din banii lui, etc. In vizita am mers Marcel(eu), Mihaela si Mimi. Echipa 3M. Chestia misto e ca Miha si Mimi se vor muta acolo pentru a face facultatea si era nevoie de trip-ul asta pentru a sonda terenul, gasit chirie si altele. Asta pe langa a-i consuma resursele lui Melcu.
Anyway pana la urma am ajuns in Caernarfon, am despachetat si am bagat o tura a oraselului. Ajung imediat si la poze, bear with me.
In the process, am avut surpriza sa gasesc o tara foarte misto. Oameni foarte politicosi, dar destul de plati pentru ca au un lifestyle ce le permite sa nu se streseze cu multe chestii, si femei foarte urate. Chiar dupa ce am revenit in tara mi-a dat Mimi un link cu un articol ce sustinea ca in Bangor sunt cele mai urate femei din Anglia. Si stiti ce; cam avea dreptate. Don’t get me wrong, e o tara in care sincer mi-ar placea sa traiesc; insa la capitolul asta ii batem hands down. Tin minte ca in 5 zile cat am stat acolo am vazut O SINGURA femeie frumoasa. Si bineinteles era ocupata.
Eu tot sustin o chestie: daca esti o romanca atragatoare si te duce si capul, daca te duci in vest poti obtine ce vrei tu. Zic asta pentru ca am fost si in Paris si situatia nu e mai roza nici acolo.
A doua zi am vizitat Bangorul: magazinele din centru, Universitatea si la sfarsitul zilei o plaja legendara…
Aici vroiam sa ajung. Am reusit sa facem niste poze bestiale in locatia asta. Si cea mai buna parte e ca nu a fost nimic planificat. Doar prosteala pe o plaja dementiala. Era la reflux si nisipul era umed, iar apa retrasa. Nisip de acela, nici tare, nici moale. Era mai mare placerea sa calci pe el.
Dar era si mai placut sa alergi…
Eu si Mimi am zis sa ne pozam pe rand fugind, asa cam am facut trei ture dus-intors fiecare si au iesit niste shoturi bune. In prima poza el, in celelalte eu.
Chiar cand am ajuns Melcu si Mimi au luat-o in fata, iar eu cu Miha ramanand mai in spate am prins imaginea asta. Ea e pe cale sa isi schimbe viata, sa se mute in alta tara, lasand prieteni si familie aici. Asa ca pe buna dreptate am numit plaja Lifechange Beach.
Am cautat tot timpul ce sa mai facem pentru a iesi niste poze de retinut. Asa ca dupa mai multe experimente au iesit imaginile de mai jos cu Rares. Prima am numit-o Baronul Rosu. Cand am facut poza deja stiam ce nume o sa ii dau. E inspirata din Dune, cartea lui preferata; baronul fiind unul din personajele ei principale. Anyway, i-o dedic in totalitate.
Din aceeasi serie vin urmatoarele.
Inca doua shoturi cu Miha in vant si Mimi contempland posibilitatile.
Chiar langa plaja era un deal imens, cu o vedere de ansamblu; insa inainte de varf trebuia sa urci pe un fel de carare pavata cu grinzi de lemn. In lumina de apus ce am prins-o atunci arata excelent.
Cat mai eram pe plaja Rares tot insista sa facem poza de mai jos. Acuma ca o vad ma bucur ca l-am ascultat.
Cred ca tot el a venit si cu ideea pentru urmatoarea. Ce mai, familia perfecta la marginea marii. Oameni in toata firea…
In rest prosteala la greu.
V-am zis ca a fost o zi legendara. Sunt mandru ca atunci si acolo am fost in spatele camerei, adusa cu mine “just in case”.
It’s good to be alive.
andreea
2 years ago
V-ar fi placut si Beaumaris si Llanfair
Alex Lapusan
2 years ago
Ma bucur pentru voi, pozele sunt bestiale. Kanly Baronului Rosu!
mimi
2 years ago
nu am multe poze cu mine, am multe poze cu prietenii mei. de obicei sunt in spatele unui aparat foto imprumutat de la cineva la un chef. i know…
intamplarea se face ca sunt fotogenic sigur daca imi faci 2000 de poze si alegi cu grija. nu stiu sigur, dar imi place sa cred ca cei nefotogenici traiesc usor decalat in timp; intre shutter release si momentul prezent.
pot fi prinsi, insa e al dracului de greu. fotogenia e mai degraba o medie intre feeling si residual self image.
maiestria ramane in capul, ochii si perceptia timpului a fotografului.
sunt umil multumit ca am o mana de poze care-mi caracterizeaza evocativ anul 2009.
multumesc marcel
Marcel Pirosca
2 years ago
oricand maestre; oricand.
venind de la tine means a lot.
Neamt Sergiu
2 years ago
Postul asta mi-a ramas necomentat, l-am vazut mai tarziu insa e bine si acuma. E bine ca omu’ sa aiba experienta plecarii, sa cunoasca lucruri noi, sa vada locuri diferite de mediul in care traieste de zi cu zi. Lucrurile banale acolo pot sa fie spectaculoase pentru noi. Cum ar fi plaja aceea umeda, cu o reflexie foarte provocatoare pentru un fotograf. Unele poze sunt al dracului de reusite, imi plac foarte tare, altele nu, insa tin de expresie si de subiect, nu de tehnica. Pozele care imi plac sunt: 6 si 7, apoi 10, 11, 12. Prima poza cred ca arata mai bine indreptata, pozitia ortostatica e mai placuta la vedere, afara de cazurire de poze conceptuale. Trebuie sa intelegi punctul meu de vedere, privesc aceste poze, ca si poze de vacanta, poze care iti imprima o amintire, de aceea gurile deschise in mod fortat mi se par urate si complet nenaturare, incerc sa-i atrag atentia si la Sebi sa nu mai puna subiectul in pozitii penibile, punandu-l sa-si arate omuletul, ci sa incerce sa-l surprinda intr-o pozitie normala. Stiu ca poate sa reprezinte o anumita stare, insa este o stare extrema, de furie, de de angoasa, insa mai sunt si alte stari care nu schimonosesc fata: meditativa, fericita, trista, amuzata, mirata, admirativa, intrebatoare, aprobatoare, etc. Oricum, la pozele de vacanta aceste le surprinzi, nu le impui, insa daca e sa le impui, trebuie sa pastrazi un echilibru intre stari, daca la 50% din pozele tale subiectii ranjesc nu e bine. Parerea mea, maestre.
Marcel Pirosca
2 years ago
Ms de comment. Treaba cu pozitia verticala la prima poza e discutabila si tine de gust. Mie personal mi se pare ca linia usor oblica a orizontului transmite mai multa miscare decat cea dreapta, de aceea am preferat sa o las asa, plus ca face compozitia un pic mai interesanta. Mie imi place sa rotesc un pic aparatul cand fac poze, nu sa il tin neaparat vertical sau orizontal. Din mai multe motive cred. Unul ar fi ca am vazut destule imagini cu compozitii cuminti si cred ca m-am saturat de ele, dar asta tine exclusiv de gust. Inteleg si accept ca ceilalti vad lucrurile altfel. Al doilea ar fi ca o fotografie putin inclinata, transmite mai multa miscare/viata prin liniile oblice ce ii dau dinamism. E una dintre putinele modalitati de a impacheta mai multa energie intr-un singur cadru(nu e nici film, nici muzica care sa te miste cu el/ea). E doar un frame care trebuie sa iti zica cat mai multe. Ar fi o intreaga discutie aici despre avantajele/dezavantajele fotografiei in raport cu celelalte forme de arta. Anyway, scurt pe doi e ca, dupa parerea mea fotografia e in dezavantaj fata de cele 2 forme mentionate anterior din simplul motiv ca e mai putin interactiva si nu te “urca si coboara”. De aceea ele sunt mai populare. Asta ar fi unul din motivele pentru care incerc sa ii dau mai mult punch unei fotografii prin toate mijloacele disponibile(culoare, compozitie, prelucrare, subiect etc.).
Neamt Sergiu
2 years ago
Sunt absolut de acord cu liniile oblice. Poza http://studioul.ro/blog/wp-content/uploads/2009/08/2.3.jpg este cea mai elocventa in acest caz, distorsioneaza dimesiunile si da adancime la imagine, e o chestie pe care creierul o face in mod automat (vezi iluzia Ponzo si Muller Lyer http://www.michaelbach.de/ot/sze_muelue/index.html), parerea mea era legata numai de prima poza, la prima impresie datorita planelor care se intretaie la mijloc (planul apropiat al alergatorului si planul indepartat creaza o incrucisare foarte interesanta, vizibila doar in sistemul ortogonal, ortogonalitatea nu mai e sesizabila cand aparatul e miscat. Oricum folosirea liniile oblice e o mare smecherie pe care un fotograf e bine sa le foloseasca.
peerolindsay
5 months ago
you will like with confident for gift